Derbedeul politic Markó Béla ataca iarasi Romania

Declaraţia politică a senatorului P.S.D. Adrian Păunescu, în Plenul Senatului, din 22 octombrie 2007 -

Eu am venit la microfon propulsat de energia negativă pe care a reu­şit să mi-o împrumute colegul nostru, senatorul Markó Béla. De multă vreme nu am mai simţit nevoia să lupt pentru regăsirea fiului cu mama. (Rumoare) De multă vreme nu am simţit nevoia să exersez ceea ce pu­team să fac în tinereţe, şi anume, să joc fotbal, aplicând una dintre lovi­turi, exact în partea moale, acolo unde scaunul cu patru picioare ar putea să-şi cedeze unul dintre picioare spre a penetra părţile moi. De multă vreme nu am fost atât de indignat şi atât de marcat de o ticăloşie la nivel internaţional, cum este cea pe care a făcut-o preşedintele UDMR, cole­gul nostru, domnul senator Markó Béla. Dacă aş zice să-i fie ruşine, ar fi puţin. (Aplauze)

De aproape 20 de ani, aceste uneltiri împotriva unităţii naţionale exis­tă. Ele au existat şi înainte. Mă duceam pe stadionul din Arad cu Cena­clul „Flacăra” şi observam că, într-o anumită zonă, apare un colorit foarte straniu. Roşu, alb,verde. Şi îmi aduceam aminte că Italia are şi ea un steag alb, roşu, verde şi că noi suntem vecini la vest cu Italia. Nu? (Rumoare) Şi mă întrebam: ce-i asta? Ce sunt provocările astea? Pe de altă parte, de multă vreme nu am fost într-un asemenea acord, aproape monolitic, cu Partidul Social-Democrat, din care fac parte, unde mereu am nuanţe, mereu am întrebări, profitând de faptul că sunt intelectual, că sunt crea­tor şi că viaţa trece şi nu pot înghiţi pe nemestecate tot ce mi se spune de către oricine mi s-ar spune. Acum, însă, auzindu-l, de sus, din birou, pe colegul nostru Dan Mircea Popescu, citind în sală, aici, poziţia oficială a PSD, m-am mai înscris o dată în PSD. (Rumoare). Vocea, parcă, de crai­nic al celui de-al Doilea Război Mondial – Levitan se numea marele crai­nic care anunţa:„Gavariat Levitan”,şi se anunţau lucruri importante – vo­cea de Levitan a colegului şi prietenului Dan Mircea Popescu m-a cutremurat. El spunea nişte adevăruri esenţiale ale PSD. Cine nu doreşte să respecte Constituţia României, să respecte constituţia propriei mame! Nu se poate crea o problemă acolo unde ea nu există. Această batjocură pe care o suportăm în permanenţă durează de ani şi ani. Sunt oameni care au arătat-o la vreme. Trei sunt colegii dumneavoastră. Vadim, Funar, Păunescu. Ei au fost etichetaţi, de-a lungul acestor ani, ca extremişti. Se constată, acum, că, tot ceea ce au spus că se întâmplă şi se va întâmpla, s-a întâmplat. Dar eticheta le rămâne. Şi una dintre infirmităţile clasei politice din România este gloria negativă care s-a făcut, de exemplu, Par­tidului România Mare, pe care-l salut, pe care-l respect şi în care nu vreau să intru, nu de asta vorbesc aşa, ci din conştiinţă vorbesc aşa, gloria nega­tivă a fost aceea că este un partid extremist cu care nu se poate lucra, că nu poate veni la guvernare. Şi este o infirmitate a guvernării în România, este o infirmitate că oameni în toată firea, care şi-au făcut datoria, spu­nând la timp ce se va întâmpla, au fost scoşi pe margine, de nişte politici­eni corupţi şi de o presă îngenuncheată, şi ei au ajuns să fie etichetaţi pentru tot restul vieţii. (Aplauze). Ce este extremist în faptul de a spune şi de a fi spus că există forţe care doresc să rupă Ardealul de România? Cum vine declaraţia aceasta a senatorului Markó Béla că-i este dor de ,,patria pierdută”? Care patrie? Îi este dor de patria pierdută?! Să meargă în ea sau în ce-i este mai apropiat. Cum vine asta că Markó va lupta? Există duşmani ai minorităţii maghiare? Iată ce declaraţii face liderul UDMR, şi tot noi suntem extremişti, noi care le constatăm. ,,Ţara pier­dută în 1918, casele, pădurile, pământurile, steagul… în 1526 strămoşii noştri au pierdut…(probabil este vorba de înfrângerea de la Mohacs) pen­tru un secol şi jumătate, ţara nu a mai fost a noastră”. Ce mod de a discu­ta este acesta? Unde se trezeşte acest derbedeu politic? Cât vom mai su­porta mizeriile acestea? Este uşor să punem în seama Guvernului liberal vinovăţia liderului UDMR, dar UDMR a fost şi alături de PSD şi a fost alături de toate forţele care au condus România, PD, PC! De ce a avut loc UDMR în toate guvernările? Pentru că noi suntem, în genere, slabi şi pentru că statul român s-a transformat într-o ficţiune. Unde sunt legile noastre? Poate oricine să facă orice în România? Dacă traversează strada pe roşu, domnul Markó Béla poate avea contact cu o maşină. Dacă tra­ versează Constituţia pe roşu, domnul Markó Béla nu va avea contact cu nici o lege, cu nici o reglementare, va putea face, în continuare, ce doreşte. Probabil că este disperat şi că este în competiţie, e în licitaţia mizerabilă a antiromânismului, cu alte forţe şi mai radicale decât dumnealui. Mai ra­dicale? Dar mai mult decât atât ce se poate spune? Asta este o declaraţie de război. Trebuie să căutăm pe hartă ţara care ne-a făcut această decla­raţie de război, conform unei legende istorice mai vechi, şi să-i răspun­dem, să n-aştepte inutil. Cum vine asta? Ne spune domnul Markó Béla că va lupta trei sau treizeci, nu ştiu câţi ani, pentru ca să-şi regăsească patria pierdută. Cu cine va lupta? Cu noi, cu cine altcineva? Să vină la luptă! Să vină la luptă pe faţă şi să spună, conform căror drepturi europe­ne poate dumnealui să spargă ţări. De aceea are dumnealui interes şi de aceea au dumnealor interes să elogieze independenţa Kosovo, nu pentru că ar muri de dragul albanezilor, cu care mai de grabă noi, românii, sun-tem rudă, ci pentru că vor precedente, în Europa, aici, aproape. Această chestiune nu poate fi tratată ca o simplă discuţie între belferi. Această chestiune poate deveni un şah mortal la liniştea României. Sigur că pro­vocatorii nu vor face nimic. Vor face, totuşi, ceva important, şi anume, vor nelinişti Ardealul, vor crea focare de pericol între oamenii normali, între români şi unguri, între cei care locuiesc, împreună cu românii, Ardealul, vor exista iarăşi prejudecăţi active şi vor exista iarăşi conflicte resuscitate şi se va încerca autohtonizarea şi extrapolarea tuturor nenorocirilor de la vârful acestor partide, care luptă pentru legitimitate, vrând să delegitime­ze poporul român în Ardeal şi să-l arunce în vâltoarea neliniștii. Statul român trebuie să înceteze de a mai fi o ficţiune şi să-şi intre în rol. Nu este vorba de chestiuni subiective ale fiecăruia. Este vorba de marea subiecti­vitate naţională, care a devenit o situaţie obiectivă a Europei: existenţa României. Să vorbească dumnealui, Markó, aşa, la dumnealui în aparta­ment, nu în faţa publicului internaţional, nu să asmută împotriva Româ­niei forţele negre. Să-i fie ruşine până la capătul vieţii! Lui şi tuturor celor care-l susţin! Şi să ne fie ruşine şi nouă, dacă nu vom şti să acţionăm con­form Constituţiei şi legilor acestei ţări şi conform Europei unite! Poate cineva dintre dumneavoastră să meargă în altă parte a continentului şi să spună ce spune Markó Béla despre România, despre ţara respectivă? De unde până unde, această neruşinare, şi de unde până unde, această pasivi­tate a premierului Tăriceanu? Şi de unde până unde, această pasivitate a preşedintelui Băsescu? Suntem chiar nişte nenorociţi? Suntem câştigaţi la belciuge? Trece pe lângă noi istoria, încărcată de mizerie! Iată ce zice senatorul Frunda: ,,Când votaţi, să vă amintiţi că UDMR va cere Europei autonomia Ţinutului Secuiesc”. Deci nu mai este chestiunea aia cu tablo­ul turistic, au pus şi ei un panou acolo, ce mare lucru. Nu găsesc dânşii un alt loc în care să şi-l pună şi să-l ascundă definitiv? Conform noilor regle­mentări, care nu mai interzic folosirea tuturor părţilor organismului, pentru bucurii personale, să-şi bage într-unul din acele locuri panoul re­spectiv. Căci nu este vorba, cum spuneau, că este panou turistic, aşa, să poată vedea cetăţenii pe unde să meargă, pentru că ei sunt orbeţi, nu prea văd. Să-şi pună panoul unde vor dânşii, dar nu pe teritoriul României! Şi iarăşi, autorităţile trebuie să se comporte ca atare. Nu se poate face orice în această ţară! Auziţi frundismele: ,,În acest moment, maghiarii din Ro­mânia stau pe un scaun cu trei picioare. Avem reprezentare la nivelul autorităţilor locale, în Parlament şi Consiliul Europei, ne lipseşte repre­zentarea la Bruxelles, ca scaunul pe care stăm să fie unul stabil” . Reamin­tesc un fapt, un ţăran din Oltenia, întrebat de ce stă pe scăunaşe cu trei picioare, spunea ,,pentru că al patrulea m-ar deranja, ar putea intra într­un loc unde eu nu suport să-mi intre nimic”. Doresc Markó şi Frunda scaune cu patru picioare, şi anume, să fie şi în Europa şi să lovească de acolo statul român? Să şi le facă în particular! Dar ce ţară este aceasta care le îngăduie să meargă acolo şi să facă dânşii ce vor? Chiar nu există regle­mentări? Chiar suntem o ţară la începutul vieţii ei? Da, cam asta este. Aveam, aici, notat şi un alt lucru. Vedeţi toată teoria aia veche, făcută aici, despre autonomia culturală -şi sunt mândru de a fi fost primul parla­mentar care-a atacat-o, primul senator român care a respins-o şi care a vorbit împotriva ei – toată teoria asta este o minciună ordinară. Nu era vorba de autonomie culturală, era un pseudonim. Ei umblau îmbrăcaţi în acest pseudonim ca să obţină dreptul ca în teritoriile în care se întâmplă să fie majoritari să poată hotărî, în locul Guvernului şi în locul autorităţi­lor locale alese. Asta doreau, altă ţară. Uite, este evident, aici, autonomia e ,,patria pierdută”. Le este dor de ,,patria pierdută”?! Acesta e adevărul. România nu le e patrie! Însă mai este nevoie şi de o dreptate, repet, pen­tru cei care au avertizat la vreme că lucrurile aşa vor fi. Înainte de a vă spune câteva versuri, pe care le-am scris în 1990, cu privire la aceste lu­cruri, aş vrea să mă refer puţin şi la „noul descălecat“, pe care l-a lansat domnul Markó Béla, făcând cel puţin o imprudenţă stilistică. Dacă este vorba de noul descălecat, aş întreba de pe ce au descălecat şi de unde ve­neau călare? Din ce Europă? Şi dacă este vorba despre noul descălecat, le urez domnului Markó Béla şi celor care gândesc ca el, împotriva României şi a unităţii europene, le doresc şi le urez să încalece din nou şi să se ducă. Să aibă grijă, însă, să pună şei sub cal, pentru că şeile asigură şi un spaţiu gol, pentru sandvişuri. Să încalece din nou şi să meargă unde cred dânşii că este patria dânşilor! (Rumoare. Aplauze)Până de curând, eu mă mai amăgeam cu gândul că este un joc politic şi că patria dânsului şi a dânşilor este aici. Aşa mi-am închipuit. Dar, aşa cum avertiza unul dintre marii scriitori şi ziarişti maghiari din România, Hajdu Győző, vic­timizat de aceşti nemernici, om care luptă de atâţia ani să ne arate adevă­rata faţă a acestor extremişti, domnul Markó Béla a cerut la Tuşnad ceva foarte simplu, şi anume, ,,Ardealul înapoi”. Este adevărat că, la un mo­ment dat, a spus şi ,,înapoi ardelenilor”. Adică muntenii, moldovenii, etnii dobrogene nu au voie în Ardeal. Dar ,,Ardealul înapoi” era lozinca lui Horthy Miklos: ,,Ardealul înapoi!”, şi noi ne-am făcut că nu vedem. Markó e horthyst! Şi noi am mers mai departe, având nevoie de majori­tăţi formale, şi nu putem acuza pe unii de ceea ce am făcut toţi. Toţi, cu excepţia celor care au fost etichetaţi ca extremişti, pentru că au prevestit acest pericol. Şi acest pericol există. Şi Transilvania nu poate fi tratată ca o domnişoară de împrumut, ca o damă de companie, a diverselor forma­ţiuni politice şi a diverselor pofte barbare. (Aplauze)V-aş recomanda să citiţi ce a scris în „Flacăra”mea,de-a lungul vremii,Hajdu Győző.Lucruri curajoase, cinstite, documentate. A scos şi o carte despre Europa. Să ve­deţi cum sunt puse aceste probleme de-a lungul acestor şaptesprezece ani şi să constataţi cât de greu reacţionăm, cât de târziu reacţionăm. Cu îngă­duinţa dumneavoastră şi a preşedintelui de şedinţă, aş cere permisiunea ca poezia aceasta, „Nu putem trăi fără Ardeal“, scrisă în 1990, să fie cu­prinsă toată în cuvântul meu, din Monitorul Oficial al şedinţei noastre.

„De-ar fi să n-avem soră şi nici frate, De-ar fi să fim doar fuga unui cal, Fără crâcnire le-am răbda pe toate, Dar nu putem trăi fără Ardeal.	Puteţi să faceţi toţi cu viaţa chetă, Puteţi să vă distraţi la carnaval, Noi am putea trăi fără planetă, Dar nu putem trăi fără Ardeal.
El e blazonul nostru de nobleţe, El e tiparul nostru vale-deal, Pot ochii şi cu noaptea să se-nveţe, Dar nu putem trăi fără Ardeal.	El n-are cu nimic asemănare, Ca aerul ne este de vital, Când plânge el, pe toţi în somn ne doare, Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Pe roţile istoriei e sânge Şi ele-n iarbă freamătă brutal, Pe Dealul Crucii, maica Horii plânge, Dar nu putem trăi fără Ardeal.	Nu e-o provincie şi nu-i o hartă, E marea-ntreagă, nu-i un simplu val, Lumină, templu, inimă şi soartă, Dar nu putem trăi fără Ardeal.
Identitatea noastră e jucată Neruşinat, la mese de scandal, Şi noi mai iute am muri o dată, Dar nu putem trăi fără Ardeal.	Şi România nu e Românie, Ci simplu coridor comercial, De n-ar fi el, tipar înalt să-i fie, Dar nu putem trăi fără Ardeal.
Prea bine, tată, şi prea bine, mamă, Că ne-aţi născut e-un amănunt normal, Putem gusta-mpăcaţi această dramă, Dar nu putem trăi fără Ardeal.	Mandat la conferinţele de pace Şi ultim manifest continental, Nu uneltiţi, că-n rug ne vom preface, Dar nu putem trăi fără Ardeal.
Tăiaţi în două, fără de nădejde, Şi umiliţi în cel din urmă hal, Putem tăcea un secol, româneşte, Dar nu putem trăi fără Ardeal.	O lance-n codrii noştri mai rămâne, Sub forma unui mugure total, Deşteaptă-te, deşteaptă-te, Române, Dar nu putem trăi fără Ardeal.
Am fi de strajă silei spaţiale, Am fi un avorton universal, Dac-am găsi, spre compromis, o cale, Dar nu putem trăi fără Ardeal.	El este cifrul nostru fără saţiu, Ce-aruncă-n aer orice cod vamal, E taina noastră, peste timp şi spaţiu, Dar nu putem trăi fără Ardeal.
Nu-l vom ceda păgânei pofte hoaţe A unui rege încarnat pe cal, Prin Univers l-am duce noi pe braţe, Dar nu putem trăi fără Ardeal.	Nimic nu e, dacă nu e Ardeal.” Şi adaug, aici, acum:
Nu-i jurământ, ci e predestinare, Nu e un vis, ci e un fapt fatal, Putem să existăm fără oricare, Dar nu putem trăi fără Ardeal.	Jurăm. Jurăm. Jurăm pentru Ardeal! (Aplauze prelungite)

Albert Almos, primarul UDMR din Sfantu Gheorghe, explica de ce nu s-a dezvoltat judetul Covasna

Declaratie socanta a primarului UDMR din Sfantu Gheorghe, ieri, cu ocazia unei conferinte de presa. Presedinte al organizatiei judetene Covasna a UDMR si primar din 1992 acesta a declarat, fara sa clipeasca, ca au existat temeri ale liderilor maghiari legate de o deschidere prea mare fata de investitorii care au dorit sa investeasca in judet si mai ales in municipiul resedinta de judet, Sfantu Gheorghe. “Dacă porneam pe calea dezvoltării, cu “porţile deschise”, diluam populaţia autohtonă. Aveam această variantă sau varianta de a renunţa la unele oferte de dezvoltare în favoarea unor paşi mai mici, dar bine gândiţi”, a explicat Albert Almos, care consideră că trecerea timpului va demonstra dacă această abordare a fost una bună sau nu. Almos a mai adaugat ca in acest moment populatia este incurajata sa se concentreze pe turism pe servicii pentru a nu fi nevoie sa atraga forta de munca din afara judetului. Mai mult chiar, Albert Almos a dat chiar exemplul unei mari fabrici din oras la care acesta a lucrat si care s-a dezvoltat in timpul perioadei comuniste si in care au fost adusi oameni din afara judetului, un fapt rau din punctul de vedere al primarului.
Albert Almos este cel care s-a impotrivit energic in urma cu ceva timp fata de intentia unor investitori de a aduce forta de munca din China, argumentul fiind acelasi, ca se altereaza echilibrul etnic. Iata asadar cum, prin vocea unui lider al sau, UDMR recunoaste ca a tinut si tine pe intuneric acea parte de tara doar pentru a nu altera echilibrul etnic al zonei si a mentine constant numarul etnicilor maghiari, in detrimentul celor romani. Acuzatiile liderilor UDMR cum ca Bucurestiul subfinanteaza zona par ipocrite in fata acestor destainuiri. Toata stirea Amos News aici.

Reprezentarea comunităţii maghiare din România în structurile centrale şi locale ep. 3

Parlamentul României este înţesat de membrii UDMR al căror unic scop declarat este autonomia teritorială a României, altfel zis dezmembrarea teritorială a Statului Unitar Român. Plătiţi din banii noştri, ai tuturor, şi ocupând posturi calde, care se cuvin a fi ocupate de intelectualii noştri nevoiţi să emigreze în Canada, parlamentarii ce reprezintă comunitatea maghiară din România nu ratează nicio ocazie să-i jignească pe români, atât în ţară, cât şi în forurile europene. Economia României? Starea agriculturii din ţară? Rata şomajului la nivel naţional şi local? Prea puţin îi interesează pe parlamentarii UDMR aceste aspecte. Problemele lor sunt segregarea teritorială pe criterii etnice, epurarea etnică a românilor din judeţele Harghita şi Covasna şi recunoaşterea independenţei Kosovo. Aceşti demnitari au jurat cu mâna pe Sfânta Biblie (scrisă în limba română) că vor apăra integritatea României. Aşa să-i ajute Dumnezeu!
Menţionăm că datele sunt preluate de pe site-ul oficial al Senatului României (www.senat.ro).

Senatori U.D.M.R.

Lider:
VERESTÓY Attila (vicepreşedinte al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii)

Vicelider:
FEKETE-SZABÓ András Levente (vicepreşedinte al Comisiei pentru privatizare şi administrarea activelor statului; membru al Comisiei pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului)

Secretar:
SZABO Ilona (membru al Comisiei pentru egalitatea de şanse şi Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport)

Membrii:
MARKÓ Béla (membru al Comisiei pentru politică externă)
NÉMETH Csaba (membru al Comisiei pentru muncă, familie şi protecţie socială şi Comisiei pentru sănătate publică)
FRUNDA György (preşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi)
SZABÓ Károly-Ferenc (secretar al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi membru al Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă)
ECKSTEIN Kovács Péter (până de curând, preşedinte al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări)
PETE Ştefan (secretarul Biroului Permanent al Senatului României, membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală şi membru al Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital)
ZSOMBORI Vilmos (membru al Comisiei economice, industrii şi servicii şi al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii)

 

Respect pentru inaintasi

Asa arata azi Drapelul Romaniei de pe turla Primariei din Sfantu Gheorghe. RUPT. Acesta este modul in care autoritatile locale, controlate de UDMR, cinstesc memoria soldatilor romani care au eliberat orasul. Sfantu Gheorghe a fost primul oras eliberat de Armata Romana pe data de 8 septembrie 1944. Steagul de pe trula Primariei are valoare simbolica fiind pus acolo de Armata Romana. Primarul UDMR din Sfantu Gheorghe a incerca de nenumarate ori sa indeparteze steagul de la locul lui, in dispret total fata de populatia orasului si fata de memoria soldatilor romani. Ciudat este ca, in Sfantu Gheorghe, steagul Ungariei care este arborat ilegal pe diferita institutii din oras, nu ajunge niciodata in aceasta stare de degradare. Foto pe blog.

Dan Tanasa

http://tanasadan.blogspot.com/

Reprezentarea comunităţii maghiare din România în structurile centrale şi locale ep. 2

În afara miniştrilor şi a secretarilor de stat, UDMR mai are o serie întreagă de preşedinţi sau directori ai unor agenţii ori autorităţi centrale de importanţă strategică pentru securitatea României. Fireasca întrebare care se pune este: cum e posibil ca România să aibă în fruntea unor instituţii strategice oameni al căror singur merit este cunoaşterea limbii maghiare şi apartenenţa la o asociaţie care militează pentru autonomia teritorială, cu preşedinte şi parlament propriu în Harghita şi Covasna. Toţi aceşti demnitari de rang înalt sunt plătiţi cu salarii jenant de mari din banii românilor din Braşov, Iaşi sau Craiova şi ocupă funcţii pe care le-ar fi putut îndeplini cu succes sutele de intelectuali români care pleacă în fiecare an în Canada sau în vestul Europei, în căutarea unui trai mai bun.
Menţionăm că datele sunt preluate de pe site-ul oficial al UDMR: http://www.rmdsz.ro/.

ASZTALOS Csaba – Preşedinte, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării
BIRTALAN József - Preşedinte, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici
KOVÁCS Péter - Preşedinte, Autoritatea Naţională pentru Tineret
CSÁKA József - preşedinte, Agenţia Naţională pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie
CSUTAK NAGY László – vicepreşedinte, Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
DÁNÉ Károly - Director general, Editura Didactică şi Pedagogică
GÁSPÁRIK Attila – Vicepreşedinte, Consiliul Naţional al Audiovizualului
GYERKÓ László – Vicepreşedinte, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
IMRE István (până în agust 2007) – Centrul Român pentru Promovarea Comerţului
JAKAB Alexa - Director general, Societatea Naţională „Romgaz”
KLÁRIK László Attila – Director general, Agenţia SAPARD NEMÉNYI József - Vicepreşedinte, Consiliul Concurenţei

OLOSZ Gergely - Preşedinte, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale
NAGY József – Director general, Societatea Naţională a Apelor Minerale
SZABÓ Barna – Secretar general, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice
SZILVESZTER Sándor – Inspector general şef, Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor Recipientelor Sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat – ISCIR
TALPAS János – Director general, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism

TÁNCZOS Barna - Director general, Agenţia Domeniilor Statului
TONK Gabriella - vicepreşedinte, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului
VARGA Gábor – Director general, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
ZSOMBORI Vilmos – Preşedinte, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare

 

Reprezentarea comunitãţii maghiare din România în structurile centrale şi locale ep.1

Susţinând cã independenţa Kosovo constituie un precedent pentru acordarea de drepturi colective minoritãţilor, liderii maghiarii din România calcã serios pedala naţionalismului şovin care poate lesne aluneca în extremism violent. Datoritã faptului cã, în ciuda oricãrei norme a bunului simţ şi a oricãrei urme de bunã credinţã, liderii maghiari – fie ei „moderaţi” sau „radicali” – continuã sã susţinã cã maghiarii din România nu au drepturi, ne-am decis sã prezentãm opiniei publice date concrete legate de reprezentarea comunitãţii maghiare din România în structurile centrale şi locale.
Astfel, vã facem cunoscutã mai jos o listã de persoane, membre ale UDMR, care au deţinut sau deţin funcţii importante în aparatul administrativ central, plãtite, deci, din bani publici şi care apãrã interesele maghiarimii din România. Menţionãm cã datele sunt preluate de pe site-ul oficial al UDMR: http://www.rmdsz.ro/.

Membrii Guvernului României desemnaţi de U.D.M.R.

MARKÓ Béla – (pânã în iulie 2007) ministru de Stat fãrã portofoliu, pentru coordonarea activitãţilor în domeniul Culturii, Educaţiei şi Integrãrii Europene
BORBÉLY László – ministrul Dezvoltãrii, Lucrãrilor Publice şi Locuinţelor
KORODI Attila – ministrul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile
BORBÉLY Károly – ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor

Consilieri de stat desemnaţi la propunerea U.D.M.R.

FEKETE Emõke - consilier de Stat, Cancelaria Primului Ministru
SZÁSZ Attila - consilier de Stat, Cabinetul Ministrului de Stat pentru coordonarea activitãţilor în domeniul Culturii, Educaţiei şi Integrãrii Europene

Secretari de stat desemnaţi la propunerea U.D.M.R.

CSEKE Attila Zoltán – Secretariatul General al Guvernului
DEMETER András (din iunie 2007) – Ministerul Culturii şi Cultelor
DERZSI Ákos (din mai 2007) – Ministerul Muncii, Familiei şi Egalitãţii de Şanse
HORVÁTH Anna (din mai 2007) – Ministerul Dezvoltãrii, Lucrãrilor Publice şi Locuinţelor
HORVÁTH Anna (din ianuarie 2007) (pânã în august 2006 CSUTAK István) – Ministerul Integrãrii în U.E.
BOGOS Zsolt (pânã în august 2006) – Ministerul Economiei şi Comerţului
JAKAB István (pânã în august 2006) – Ministerul de Finanţe
KORODI Attila (pâna în mai 2007) – Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor
MARKÓ Attila - Departamentul pentru Relaţii Interetnice
NICULESCU Anton – Ministerul Afacerilor Externe
PÁSZTOR Gabriella – Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii (pânã în august 2006: KÖTÕ József)
PÉTER Zsuzsánna (din mai 2007) – Ministerul Justiţiei
SOMODI Zoltán (ianuarie-iulie 2007: PORCSALMI Bálint) – Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei
SZÉKELY Ervin – Ministerul Sãnãtãţii
TÁNCZOS Barna (din mai 2007) – Ministerul Transporturilor
TÕKE István (din august 2006) – Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale
IMRE István (mai-august 2007 WINKLER Iuliu) – Ministerul pentru IMM, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale

 

Dati-va la o parte ca vine Simi cu basculanta…

Nicolae Siminiceanu mai are la dispozitie 3 luni pentru a se plimba cu basculanta prin curtea prefecturii Covasna. Guvernul Romaniei a hotarat sa persevereze in prostie si ilegalitate si ii prelungeasca lui nea Simi mandatul de subprefect interimar. Asta in ciuda faptului ca nu are studiile necesare. Scenariul, mai mult decat verosimil, este ca Siminiceanu sa isi termine studiile necesare, sa se inscrie la concurs si sa primeasca rezolvarea subiectelor. Poate asa ajunge “pe drept” titular pe post.

Condamnati la revolutie

    Plini de bube si imbracati in zeghe murdare, romanii din Covasna si Harghita sunt un subiect tabu, de care toti se feresc, unii din prostie altii din indolenta. Nimeni nu vrea sa vorbeasca cu ei, nimeni nu vrea sa ii asculte macar sau sa incerce sa ii inteleaga. Prinsi in jocurile aiuritoare ale democratiei post decembriste, romanii au dat bunul simt pe neghiobie si spiritul de luptator pe indiferenta. Elita intelectuala care infloreste acum nu mai are nimic in comun cu intelectualitatea care a aparat fiinta neamului romanesc in timpul rezistentei comuniste in munti cu arman-n mana si mai apoi in putoarea inchisorilor comuniste.

In decembrie 1989, la fel ca in toata tara, romanii din Harghita si Covasna s-au bucurat de ceea ce au crezut ei ca este disparitia comunismului, a intunericului si a foamei. Din pacate, nu dupa mult timp, micile comunitati din cele doua judete din inima Romaniei aveau sa guste din bucata mult mai amara a deznationalizarii ridicata la statut de politica de stat si promovata institutional pe bani publici de Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania. Uniunea culturala, cu statut de partid si pretentii teritoriale, a reusit foarte repede sa inlocuiasca sistemul controlat de Partidul Comunist, luand haturile conducerii zonei si trecand la implementarea unicului program prezent chiar in statul sau de functionare – deznationalizarea romanilor sub orice forma si alungarea lor. A urmat in anul 1991 prezentarea unui raport al unei comisii parlamentare care a studiat cauzele plecarii romanilor din Covasna si Harghita dupa evenimentele din 1989. Concluziile acestui raport au fost socante: romanii au fost fortati sa plece din Covasna si Harghita de catre unguri. Au urmat apoi concesii peste concesii facute maghiarilor din Romania de politicieni fara coloana vertebrala, concesii facute in necunostinta de cauza si fara a cuantifica consecintele asupra traiului romanilor din zona. Legea administratiei publice locale, o concesie otravitoare facuta de PSD maghiarilor din Romania a fost picatura de arsenic la radacina fiintei nationale crestin ortodoxe a comunitatilor de romani, si asa firave, din Arcul Intracarpatic. Clasa politica, indiferent de orientare, a condamnat astfel, prin ignorarea numeroaselor apeluri venite din zona, comunitatea romanilor din Harghita si Covasna la asimilare. Mediul astfel creat a dat nastere unor noi specii de oameni care traiesc alaturi de noi romanii din aceasta zona. Bunaoara au aparut ungurii cu nume romanesc, romani maghiarizati care sunt in stare sa isi renege tot arborele genealogic pur romanesc de frica sau pur si simplu din ignoranta. Apoi au aparut, din frica, romanii care isi indoaie coloana vertebrala si isi tin caciula in maini in fata stapanului ungur din primarie, consiliu judetean sau prefectura. Acesti romani sunt aceia care se bucura cand mai cade cate o firmitura de la masa ungurului si se grabesc repede sa o culeaga pentru a posta mai apoi in aparatori al culturii romanesti. Odata cu intrarea in vocabularul nostru al tuturor a cuvantului „european” au aparut si romanii „europeni”. Romanul „european” e acela care sta la masa cu ungurul, ia bani de la el sub forma de sponsorizari sau publicitate, bea cu el si apoi urla in piata publica ca el e roman, e independent, face doar politica tolerantei si ca trebuie sa ne indoim in fata ungurului si ca trebuie sa invatam ungureste.

La mai bine de 17 ani de la evenimtele din 1989, romanii din Covasna si Harghita nu mai au nici un fel de parghii democratice, economice sau juridice pentru a-si pastra identitatea in zona. Ramasi singuri, fiecare din ei reactioneza cum crede de cuvinta. Unii se pleaca spasit, altii, atragandu-si alte umilinte, isi poarta cu demnitatea crucea de a fi roman in Covasna si Harghita. Un ultim caz este cel al lui Codrin Munteanu caruia ii este refuzata ascensiunea profesionala pentru simplul motiv ca este roman si nu vrea sa isi plece capul.

Mass-media din tara, constient sau inconstient, condamna si ea comunitatile de romani din aceasta parte de tara la asimilare. Nicio stire despre situatia din zona nu trece de „filtrul” deontologic al demagogilor care semneaza editoriale sau ard gazul de poamana pe televizoare. In schimb, orice vant tras de vreu „lider” maghiar este repede adulmecat de toti deontologii, posesori de editoriale prin marile gazete. Senzatia care ma incearca este aceea ca mass-media din tara ne-a condamnat sa pornim o revolutie a noastra, a romanilor din Covasna si Harghita, o revolutie in care sa avem martirii nostri, lumanarile si plansetele noastre.

In aproape 18 ani de democratie viata ungurului din Covasna si Harghita s-a imbunatatit vazand cu ochii in timp ce romanii, exact ca pe vremea Austro-Ungariei, nu au acces la fonduri sau posturi care sa le permita sa supravietuiasca nu sa se dezvolte. Condamnati sa mai invete o limba pentru a se putea dezvolta in propria lor tara, tinerii pleaca si nu se mai intorc facand posibila astfel situatia ca elevilor romani sa le predea profesori maghiari, slab cunoscatori de limba romana. Cele doua comunitati traiesca astfel separat dar impreuna. Copii sunt invatati de mici ca sunt diferiti unii de altii iar elita maghiara ii invata ca romanii sunt dusmanii lor.

Nascut si crescut in Covasna voi refuza sa tac si sa inghit. Voi refuza sa plec capul si sa ma fac ca nu aud ce zic semenii mei romani din zona. Voi refuza sa fac compromisuri peste cadavrele miilor de soldati romani morti in cele Doua Razboaie Mondiale si, atat cat ma va mai lumina Dumnezeu, voi striga. Si voi muri cu speranta ca istoria ne va razbuna…